Capitolul 9

Capitolul 9 – In oras

-Ai adormit cam pe la miezul nopti. Lui Esme I s-a parut ca esti foarte dulce cand dormi, dar mie mi s-a parut ca esti ca si un mic ingeras.
-Si m-ai dus tu sus?
-Da, nu esti grea deloc.
-Stiu. Mersi!
-Pentru ce?
-Pentru ca m-ai lasat sa stau la tine sis a-I cunosc pe ai tai care sunt cei mai de treaba parinti ever.
-Stiu si n-ai de ce. Apoi imi zambi strengareste de-mi venea sa-l sarut, si asa am si facut.
-Ce vrei sa faci azi? Ma intreba el.
-Poi, habar n-am, dar cred ca i-am promis lui Alice ca merg cu ea la un suc sambata. E sambata, nu?
-Da. Raspunse si rase usor. Pai sun-o si spune-I ca mergi.
-Si cu tine cum ramane?
-Eu resist fara tine vreo cateva ore. Nu ma crezi in stare?
-Ba da, dar nu resist eu. Si am inceput sa ma inrosesc.
-Atunci spune-I ca vin si eu.
-Vrei sa vi…in oras…cu Alice. O sa innebunesti!!!
-Dar tu cum rezisti?
-Experienta de 4 ani isi spune cuvantul.
-Cred ca am sa resist totusi.
-Esti asa de curajos ca accepti sa stai 3 ore cu Alice in oras. Este shopaholic ace Dumnezeu?!
El rase usor si-mi zise:
-Atunci zi-I la Alice ca esti ocupata si mergi cu mine sa ne cumparam niste haine? Vrei?
-Dar la mine in buzunar sulfa vantul.
-Asta nu este o problema. Si scoase din buzunarul jachetei de pe cuier o bucata de plastic auriu care era, sigur, un card de credit.
-Stii, ai niste avantaje atunci cand esti copilul unui doctor si a unui designer imobiliar. Spuse el si zambi larg.
-Dar n-as putea niciodata sa-ti…cheltui bani. Ce ciudat suna.
-Dar nu-I cheltui tu, ci eu.
-N-am sanse sa castig, asa-i?
-Nu prea cred.
-Ok, atunci ai castigat, dar vreau sa merg pana acasa sa ma schimb.
-De accord.
Am mers pana la mine sa ma schimb, si spre norocul meu, casa era goala. Dupa ce m-am schimbat intr-un tricou alb cu negru si pantaloni mei negri, mi-am aranjat putin parul si m-am machiat am pornit spre mall.
Am fost prin cele mai “de firma” magazine posibile, ceace ma facea sa ma simt aiurea ca-si cheltuie banii pentru mine, dar ma-am ales cu o bluza punk gri cu roz, o pereche de pantaloni de blugi negri, un hanorac negru cu gri tot punk, desigur, doar este stilul meu, si o pereche de tenisi negri super faini. Deci sunt asigurata cu niste haine super tari, de firma fara sa fi cheltuit un cent pe ele.
-Mersi mult!!!
-N-ai de ce.
Cam asta a fost conversatia noastra timp de vreo 3 ore in care am colindat magazinele, eu fiind cu capul in nori si el cu zambetul pe buze.
Cand m-a dus acasa era vreo 16:00 si nu era inca nimeni acasa, ce noroc!