Capitolul 10

Capitolul 10 - Doar eu puteam sa patesc asta

Pana luni dupa-masa totul a fost super ok. Am stat cu el si sambata noaptea, iar luni dimineata m-a dus la scoala din nou, dar dupa-masa nu am putut sa mai stam impreuna din cauza ca el avea de mers cu masina la revizie si eu aveam o groaza de treaba. Nici nu vreau sa ma gandesc la ea. Dup ace ma lasa acasa am intrat in casa sis pre surprinderea mea nu era nimeni acasa. Cu atat mai bine.
M-am schimbat in haine cu care puteam sa lucrez lejer si m-am apucat sa spal geamurile. Am terminat de spalat geamurile la parter repede, deci trebuia sa ma apuc de cele de la etaj.
Deci, este super penibil sa va zic ce am patit si foarte dureros, dar o sa va zic oricum.
Am urcat pe pervazul geamului de la camera mea sic and dau sa sterg sticla ma dezechilibrez si incep sa pic, dar in timp ce picam i-am observant masina lui Edward si pe el care fugea spre mine, apoi nu mai stiu nimic…
Cand am deschis ochii era prea tare lumina, asa ca am asteptat sa mi se adapteze ochii si intre timp am simtit o mana calda pe mana mea dreapta si cand am reusit sa vad mai clar l-am vazut pe Edward adormit langa mine. Era asa dulce, dar cum am miscat un pic mana el se trezi brusc si isi freca ochii si se uita la mine apoi zambi usurat si ma mangaie pe obraz spunandu-mi:
-Cat ma bucur ca ti-ai revenit!
-Dar ce am patit? Am intrebat eu curioasa.
-Pai…ai picat de la etaj in timp ce spalai geamurile si te-ai lovit la cap, ti-ai rupt mana si piciorul si 3 coaste.
-Nu-mi vine sac red ca am facut-o din nou…si am schitat un gest care dorea sa arate frustrarea. De cand sunt aici?
-Azi este sambata sit u ai picat luni…
-Si tu ai stat langa mine atata timp?
-Da, dar nu doar eu ci si familia ta.
Simteam cum ma inunda lacrimile si chiar am plans foarte tare.
-Te doare ceva? Ma intreba Edward alarmat.
-Nu…doar ca…mi se pare un lucru atat de frumos…faptul ca ai stat cu mine atata timp…
-Doar te iubesc si nu as putea sa te las singura o clipa. Chiar regret foarte tare ca te-am lasat singura o ora dupa scoala…
-Tu nu esti vinovat cu nimic! I-am taiat-o eu nervoasa. Chiar nu accept sa spui ca tu esti de vina.
-Bine scumpa mea…
Si chiar cand a vrut sa ma sarute intra Carlisle:
-Vad ca si-a revenit. Spuse el oarecum usurat.
-Da…am spus eu plictisita.
-Cum te simti?
-Pai, bine, nu ma doare nimic, inca.
-Asta e bine. Si zambi usor apoi il chema pe Edward afara.
-Vin intr-o secunda. Imi zise el.
-Stai linistit, nu mai am ce sa patesc acum.
Dup ace iesi Edward aparu mama cu Liana si Sorin care mi-au pus o tona de intrebari la care eu le raspundeam cu “nu” si “da”.
Urmatoare saptamana am mai ramas la spital, timp in care nu a existat o zi in care Edward sa nu stea cam 6 ore cu mine. Am primit vizite si de la colegi, cea ce m-a incantat si binedispus enorm. Alice si Rosalie povesteau incontinuu despre Emmett si Jasper, noi lor iubiti in sfarsit cuceriti.
Chiar si ei doi m-au vizitat si m-au surprins cu gestul lor.
Aveam tone de ciocolata deoarece ador ciocolata, dar Edward nu ma lasa sa mananc mai mult de o cutie pe zi.
Intr-o zi l-am intrebat:
-De ce ma iubesti asa mult?
El ramase fara cuvinte, dar intr-un final imi raspunse:
-Pai…esti frumoasa, isteata, perfecta si mai ai si un simt al umorului super bine dezvoltata plus ca mai esti si super impiedicata, cea ce ador la tine, dar cu masura. Si incepu sa rada, iar eu o data cu el.
-Tu de ce ma iubesti pe mine? Ma intreba el.
-Pai…pentru ca esti frumos (sexy), destept, super amabil si esti asa de protector plus ca esti perfect pentru o impiedicat ca si mine. Apoi am ras amandoi din nou, iar apoi ne-am sarutat.
Luni mi-au dat drumul acasa, iar cand am ajuns in camera mea ea era una la parter nu la etaj, dar era identical cu cealalta doar ca peretii erau albi nu roz.
Nu faceam foarte multe lucruri, doar cele esentiale, cum ar fi: facutul temelor si recuperatul lectiilor ce le-am pierdut si butonam in fiecare zi laptopul degeaba plus uitatul la tv.
Dar in fiecare zi venea Edward la mine, chiar si Esme, iar Carlisle venea si in calitate de doctor si si in calitate de tatal iubitei fiului lui.
Fetele veneau si ele zilnic sa vada ce fac si chiar il mai trimiteau pe Edward in sufragerie pentru a putea discuta cu mine linistite despre baieti.
Totul era perfect mai putin faptul ca inca mai aveam o bucata de metal in mana stanga, un picior pe jumatate rupt si 3 coaste in refacere.
Era asa de placut sentimental de a te simti iubita si de a iubi incat Edward era universal meu si daca l-as pierde as innebuni.