Capitolul 8

Capitolul 8 – Familia perfecta

In momentul in care am intrat in casa m-am simtit intr-o alta lume. O lume unde toata lumea este menita sa te faca pe tine sa te simti bine. Familia perfecta.
Mama si tatal lui Edward stateau pe canapeaua din sufragerie imbratisati, iar cand m-au vazut s-au ridicat si m-au intampinat super calduros:
-Buna Iris! Imi zise cu vocea ei moale si calda mama lui Edward. Eu sunt Esme. Ma bucur ca ai venit la noi. Si zambi larg.
-Buna! Eu sunt Carlisle, tatal lui Edward. Ma bucur sa te cunosc.
-Si eu ma bucur din tot sufletul sa va cunosc. Si am crezut ca am sa plang, dar n-am facut-o, bravo mie!
Era cam ora 20:30.
-Vrei sa iei cina cu noi? Ma intreba Esme cu un zambet atat de cald pe fata.
-Sigur.
Am mancat si am povestit diverse lucruri. Esme a gatit niste paste cu un sos excellent, iar eu am fost foarte incantata sa ma aflu acolo.
Dup ace am terminate u si Edward am urcat in camera lui:
-Deci, iti plac parintii mei? Ma intreba el imediat ce ne-am asezat pe pat.
-Glumesti? Sunt super de treaba. De ar fi si mama asa…
-Stai linistita, nu cred ca e chiar asa de rau.
-Nu e, doar ca mereu tipa, din orice. Si-a facut un obicei din asta de cand s-a nascut soramea. Si mi-am dat usor ochii peste cap. El incepu sa chicoteasca.
-Ce e asa amuzant?
-Tu.
-Eu? De ce? Ce-am zis?
-Nimic, doar ca esti asa de haioasa prin felul tau de-a fi.
-Aaa, ok. Si am zambit, iar el a zambit acelasi zambet dupa care, practice, mor.
Pana pe la vreo 00:00 noapte am stat si am povestit cu ai lui, am macat ciocolata, am baut coca-cola si ne-am uitat impreuna la Disney Chanel, tare, nu? Dar tot nu pot sa cred ca exista o familie asa…perfecta. Bineinteles ca dupa o vreme mi s-a rupt firul si nu prea stiu ce s-a intamplat, dar dimineata cand m-am trezit eram in bratele lui Edward care dormea asa frumos, ca si un bebelus.
M-am ridicat incet, fara sa-l deranjez si m-am uitat la ceas. Era ora 10:00 dimineata. Cat timp el inca dormea m-am dus la baie si acolo am observant ca am dormit in blugi. Dar nu-I stress, ce mai conteaza cu ce haine dormi pe tine.
M-am mai aranjat sa arat cat de cat a om si am coborat sa beau o cafea, dar l-am gasit acolo pe Edward. Facea cafea. Mirosul divin al cafelei proaspat facute ma incuraja sa ma trezesc si mai bine.
-Buna dimineata! Imi spuse Edward cu un zambet de milioane pe fata, de-mi venea sa…
-Buna! Am raspuns eu cu acelasi entuziasm.
Ce bine miroase!
-Cate lingurite de zahar vrei?
-1.
-Poftim. Si-mi intinse o cana verde, identical cu a lui, plina cu cafea prospata si fierbinte.
-Mersi! Dar cand te-ai trezit?
-Imediat dupa tine.
-Ok. Dar imi spui si mie cand am adormit?