
Capitolul 3 – Ora de povesti
-Presupun ca nu este o idee foarte buna sa te intorci in clasa, nu? Ma intreba Edward.
-Nu cred.
-Atunci hai sa ramanem aici.
-Si ce facem cu ora de romana? Mai ales ca este prima ta zi aici si dirigu’ e prof de romana si mna, intelegi tu.
-N-are nimic. Voi spune eu ceva pe acolo. Dar tu nu ai chiulit niciodata de te ambalezi asa?
-Ba da. O singura data de la ora de matematica, dar si atunci m-a prins mama cand am incercat sa plec din curtea scolii si m-am ales cu o pedeapsa capitala pana am terminat clasa a VIII-a. Groaznic. Tu?
-Eu am chiulit de mai multe ori, dar nu m-a prins nimeni si nici ai mei n-au zis nimic, probabil pentru ca aveam note bune. Dar ma tot gandesc, tu ai un aer rebel si ma gandeam ca esti un pic obisnuita cu chestii din astea.
-Da, am aer rebel, dar doar din clasa a IX-a cand am intrat la cel mai bun liceu din oras cu media de 9.90 si mama a tot topait in sus de bucurie si m-a lasat sa-mi fac bretonul roz si alte chestii. Dar tu ai fost asa din totdeauna?
-Pai nu, dar si eu m-am schimbat o data cu intrarea in liceu.
-Tu cu cat ai intrat?
-Cu 9.91.
-Ce chestie. Si am ras amandoi.
Pe la jumatatea orei m-am trezit stand pe o banca foarte aproape de el povestind banalitati. Ne uitam unul in ochii celuilalt si ii simteam repiratia dulce si calda plus parfumul incantator sic and eram pe cale san e sarutam intra furioasa Alice urmata de Rosalie in sala de sport tipand dupa mine.
Ne-am rusinat si ne-am indepartat unul de altul brusc san u se prinda fetele.
-Aici erai? Te-am cautat in toata scoala. Tipa Alice spre mine.
Oh, buna Edward! Spuse ea lejer.
Am intrerupt ceva?
-Nu Alice, nimic. I-am zis eu furioasa si am iesit fugind din sala de sport cu Edward pe urmele mele.
Cand am ajuns in curtea scolii m-am asezat pe o banca si nu m-am putut abtine si am varsat o lacrima. Cand ajunse si Edward se aseza langa mine si ma consola.
-Lasa ca n-a vrut sa faca nimic sa te simti prost.
-Stiu, doar ca a intrerupt o chestie…si n-am mai continuat caci Edward imi lua fata in mainile lui si ma saruta pasional pana n-am mai avut aer si s-a rupt firul…
Cand am deschis ochii am observat ca in cabinetul din scoala.
M-am ridicat brusc in fund si l-am vazut pe Edward povestind cu doctorul.
-Ce-am patit? Am intrebat curioasa.
-Pai ai lesinat. Imi spuse doctoral si atunci m-am rusinat super tare de am fost rosie toata cand mi-am dat seama ca am lesinat in urma sarutului lui Edward si a emotiilor mele vesnice.
-Cum te simti? Ma intreba doctoral.
-Foarte bine. De ce?
-Ciudat. N-am mai vazut pe nimeni asa voios dupa un lesin.
-Mda, norocoasa de mine.
-Presupun ca poti sa pleci.
-Desigur. Multumesc mult.
-N-ai pentru ce domnisoara si incerca sa te limitezi la saruturi scurte ca nu se stie ce mai poti pati. Si rase usor ironic cand eu ma schimbasem la fata.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu