Capitolul 2

Capitolul 2 – Interogatoriu

- Spune tot! a strigat Alice entuziasmata.
- Poi…
- Spune o data! A inceput sa tipe si Rosalie.
- Bine, bine, doar nu mai tipati.
- Ok. Ascultam.
- Pai in timp ce voi povesteati vesele despre Emmett si Jasper pe holul scolii eu am intrat din plin in Edward care m-a cules de pe jos si m-a condos la ora. Mi-a dat chiar si id-ul lui.
- Aste e super! Tipa Alice s-o auda toate fetele din baie.
- Mai incet Alice! M-am rastit eu la ea.
- Ok, ok.
Deci, e neaparat sa vorbesti azi cu el pe mess. S-a inteles?
- Doamne! Zici ca esti mama cand imi spune sa spal vasele.
Dupa discutia noastra nu foarte “intre patru ochi” pentru ca au asistat toate fetele, am mers la ora de informatica, unde era si Edward, bineinteles, doar ca noi eram la computerele 1, 2 si 3, iar el era la computerul numarul 20.
N-am facut mare lucru la ora asa ca dupa vreo 15 minute profa ne-a lasat sa facem ce vrem.
Eu am deschis mess-ul si l-am adugat si pe Edward in lista “omini importanti”. Am vorbit cu el pana la sfarsitul orei numai banalitati pentru ca mainile mele nu erau in stare sa scrie mare lucru din cauza emotiei, dar norocul meu ca Alice si Rosalie erau cufundate in discutiile lor cu Emmett si Jasper care erau si ei pe mess, desigur.
La finalul orei am tasnit afara pe usa sa nu ma observe Alice si Rosalie pentru ca eram prea emotionata si tremuram toata, dar cineva ma prinse de mana intorcandu-ma.
M-am intors si l-am vazut pe Edward cu ochii stralucind de zici ca era cea mai fericita persoana de pe planeta.
-Buna! ma saluta el cu un zambet super sweet la coltul gurii.
-B-buna! m-am balbait eu ca de obicei.
-Esti bine? Tremuri toata.
-Sunt bine. Doar putin speriata, cred.
-De cine esti speriata?
-De ora de romana pentru ca nu stiu nimic si de prietenele mele care ma cauta probabil ca disperatele sa… Si n-am mai continuat pentru ca era sa zic o prostie.
-Nu-ti face griji pentru ora de romana. Daca nu stii si te asculta iti soptesc eu, iar in legatura cu prietenele tale nu stiu ce sa faci… Si am ras amandoi.
Dintr-o data le-am vazut pe fete venid in fuga spre mine si de disperata ce eram ca ele sa nu inceapa sa tipe, iar apoi Edward sa plece, l-am luat pe Edward de mana si l-am tras dupa mine pana in sala de sport care era goala, spre norocul meu.
Am scos capul pe usa sa vad daca apar fetele, iar cand am vazut ca nu apar m-am intors spre Edward care era totalmente confuz.
Am ras copilareste de fata lui apoi i-am explicat:
-Imi pare rau pentru asta, dar fetele veneau spre noi foarte repede si mi-ar fi facut o scena pe hol s-o auda toata lumea ca nu le-am asteptat cat timp ele au vorbit cu Emmett si Jasper dupa ora. Cand am terminat de vorbit am rasuflat usurata si am observat ca Edward are din nou acel suras in coltul gurii amuzat de povestea pe care am spus-o si de cum am spus-o.