Capitolul 24

Capitolul 24 – Vrei sa fi sotia mea?

Bun, deci a trecut si luna ianuarie si a venit februarie, ziua indragostitilor, Sfantul Valentin etc. Uitasem sa va spun ca eu si Edward ne-am cunoscut in 20 februarie anul trecut si suntem impreuna din 25.
O zi de luni obisnuita cu cursuri de la ora 08:00 dimineata, groaznic, in rest nimic special in afara de 14 februarie, ziua indragostitilor.
De cum m-am trezit si m-am intors catre Edward l-am surprins privindu-ma foarte bland si dragastos in acelasi timp. N-apucasem sa spun nimic pentru ca el ma saruta super pasional, un sarut din acela de 150 de secunde care-ti taie respiratia, la propriu.
-Buna dimineata! Imi zise el dupa ce imi dadu drumul si pica usor pe perina.
-Buna! I-am spus eu si i-am zambit.
Apoi ne-am imbracat si am coborat in bucatarie, dar nici sa salut nu am apucat ca Alice si Rosalie fugira spre mine si ma trasera dupa ele in baie.
-Azi nu pleci nicaieri. Sopti Alice.
-De ce? Am intrebat eu nelamurita.
-Deoarece vrem sa mergem la cumparaturi de Sfantul Valentin si te luam si pe tine. Spuse Rose.
-Apropo, i-ai luat ceva lui Edward? Intreba Alice.
-Am uitat cu desavarsire. Am mieunat eu.
-Atunci hai sa mergem. Mergem cu noua ta masina. Spuse Alice.
-Ok. Am spus eu iesind din baie.
Jos ma astepta Edward:
-Azi...
-Azi...Am spus noi deodata.
-Spune tu. Spuse Edward.
-Bine. Azi nu merg la cursuri pentru ca am niste treaba in oras cu fetele.
-Ciudat, si eu asta vroiam sa spun, ma rog, eu n-am treaba cu fetele ci cu baietii.
-Ok. Ne vedem deseara?
-Sigur. Spuse Edward apoi se apleca si-mi sopti la ureche: sa nu te intorci pana la 19:00. Bine?
-Sigur. Daca asa vrei tu. L-am sarutat si am plecat cu Alice si Rose pe urmele mele.
Am urcat in masina si am pornit-o spre mall. Ajunse acolo Alice incepu:
-Habar n-am ce sa-i iau lui Jasper.
-Nici eu ce sa-i iau lui Emmett. Se miorlaii si Rose.
-Eu nici atat, dar am sa ma holbez peste tot si gasesc eu ceva. Am spus eu.
Am trecut prin sute de magazine si in fiecare am stat cam 15 minute pana incerca Alice o piesa vestimentara si pana se planse casieritei de ea, plus ca nici una nu a gasit cadoul potrivit pentru partenerul ei asa ca cautarea continua mult timp.
Intr-un magazinas micut Alice gasi cadoul perfect pentru Jasper: un tricou alb pe care era o inima mare si rosie care era petrecuta de un lantisor cu un lacat si in care incerca sa intre o sageata, dar se indoi, iar dedesupt scria: „NU INCERCA!”.
Un cadou ciudat, dar asta este Alice.
Rose ii lua lui Emmett un breloc in forma de inima in care isi indesa poza cu ea insasi facuta acum 3 ani atunci cand ne prosteam la FotoFuji si pe care o tinea in portofel ca sa-si aminteasca de timpul petrecut cu noi atunci.
Eu insa i-am luat lui Edward doua cani de cafea din ceramica cu niste fete dragute, iar o cana o prinde de toarta pe cealalta, iar mesajul este: „De o viata” scria pe prima cana, „alerg dupa tine!” scria pe a doua. I-am mai luat si o rama foto neagra cu niste modele de frunze argintii pe margine in care mi-am propus sa pun fotografia cu noi doi pe care o am de la ziua mea de nastere.
Era doar ora 15:00 si noi terminasem de facut „acele cumparaturi”, iar eu nu aveam „voie” sa ajung acasa decat dupa 19:00, dar m-am gandit sa-l sun pe Edward si sa vad ce face.
Intre timp eu si fetele ne-am dus la un restaurant dragut si cochet din centrul orasului unde am luat masa linistite fiindca ne era o foame dupa atata alergatura prin magazine, cu Alice e greu. Eu am comandat o protie de cartofi naturi cu pulpa de pui prajita si o salata fara rosii. Alice n-a luat decat o supa de pui, iar Rose o amarata de salata, cica face cura de slabire, dar eu nu inteleg ce mai poate slabi pentru ca e deja slaba ca un bat.
Imediat ce am terminat de mancat am pus mana pe telefon si l-am sunat pe Edward:
-Alo. Raspunse el calm cu vocea aceea irezistibila.
-Buna! Ce faci?
-Buna. Tocmai mancam ceva cu Jasper si cu Emmett. Voi?
-Si noi. Pofta buna!
-Mersi la fel!
-Mersi. Pot sa merg acasa sau e interzis.
-Nu poti pentru ca este interzis.
-Ok. Atunci astept pana la 19:00. Te pup! Pa!
-Si eu! Pa!
Deci, nu pot merge inca acasa.
Fetele ma lasasera singura pe la 18:00 intr-o cafenea unde ne pierdeam timpul de obicei spunand ca ele au putina treaba.
Cand se facu 18:50 am pornit si eu catre casa usurata ca mi sa terminat „pedeapsa”.
Cand am ajuns in curte am observat ca in geam nu licareau decat doua lumanari rosii si in rest bezna.
Am intrat in casa si am avut marea surpriza: Edward ma astepta cu o cina romantica speciala si pe deasupra era imbracat foarte casual, avea chiar si cravata. Hmm, suspecta treaba.
-Buna! Ma saluta el dragastos, imi lua haina si mi-o agata pe cuier apoi ma pofti la masa.
Eu eram pe cale sa plang de fericire in orice moment.
-Te simti bine? Ma intreba el asezandu-se la masa.
-Bine? Ma simt foarte bine, genial de bine. Ma simt fericita. Am spus eu apoi am varsat o lacrima care, cred, ca-mi intinsese rimelul putin, dar nu-i stres.
Acea cina a fost magnifica. Am mancat peste, felul meu preferat de mancare, si el stie asta si nu a uitat. Am baut vin rosu, favoritul meu, nici de asta n-a uitat.
In concluzie a fost perfect, dar asta nu-i tot.
Exact dupa ce am terminat de mancat, Edward isi lua inima-n dinti si se ridica de la masa, scoase o cutiuta rosie din buzunarul interior al hainei si se puse in genunchi. Da, in genunchi. In momentul acela am simtit ca am sa plang de cate emotii am avut, insa el incepu:
-Esti unica persoana care a putut sa ma faca sa ma simt iubit si in acelasi timp fericit, iar in fiecare dimineata in care ma trezesc langa tine imi amintesc ca tu esti cea mai frumoasa femeie din lume si cea mai speciala pentru mine.
VREI SA FI SOTIA MEA?