Capitolul 6

Capitolul 6 – In oras

Dupa ce Alice ma duse acasa am mancat si am schimbat doua vorbe cu mama, darn u i-am spus de incidental de azi si speram san u fi aflat deja de la dirig.
Am urcat in camera mea unde am deschis laptopul si am intrat pe mess. Era si Edward pe mess asa ca l-am salutat:
Piticutza: Salut! Ce mai faci? :>
Cullen: Buna! Imi fac tema la mate. :D Tu? :>
Piticutza: Pai nimic. :D Cred ca ar trebui sa mi-o fac si eu. :D
Cullen: E o idee buna. Auzi, nu ai vrea sa iesi maine cu mine in parc dupa scoala? :> :D
Piticutza: Ar fi super, mai ales dupa o saptamana de ore plictisitoare :D
Cullen: Ok. :D Deci, ne vedem maine? :>
Piticutza: Sigur. Noapte buna! :X :* >:D<
Cullen: Noapte buna! :X :*
Am inchis mess-ul si m-am apucat de tema la mate care a iesit un terci deaoarece ma gandeam numai si numai la Edward. Norocul meu ca nu ma prea scoate la tabla la mate profu’.
Dimineata cand m-am trezit eram singura acasa deoarece mama si Sorin erau deja la servici, iar soramea la gradinita.
M-am imbracat intr-un tricou roz cu negru si pantalonii mei negri, m-am machiat, iar in timp ce coboram scarile am vazut pe geamul de la hol o masina neagra lucioasa de care era rezemat Edward imbracat simplu cu un tricou alb si niste pantaloni negrii si am crezut ca am sa pic pe scari la cat eram de atenta.
Mi-am luat geanta si am iesit in fuga din casa incuind usa. Cand am ajuns in fata lui el surase usor si ma imbratisa si ma saruta usor pe buze. In tot acest timp inima mea batea ca nebuna si am crezut ca ma topesc ca si o inghetata uitata la soare.
La scoala se holba toata lumea la noi de zici ca eram ciudati, dar dupa aceea am realizat ca Edward nu o fost cel mai accesibil baiat din scoala, iar eu am avut ocazia de a-l saruta. Ma simteam…bine si ciudat.
Rosalie si Alice n-au prea vorbit cu mine deoarece erau prea ocupate cu Emmett si Jasper care, in sfarsit, le-au dat atentie.
Dupa cum a fost planul, eu si Edward am iesit in parc dupa ore.
-Cum te simti? Ma intreba el.
-Bine…de ce?
-Pai esti putin abatuta.
-Pai da…imediat terminam liceul si o luam pe caile noastre…ce se va intampla cu “noi”?
-“Noi”, imi place cum suna!
-Si mie.
-Deci exista “noi”.
-Da. Am raspuns eu cu gura pana la urechi apoi ne-am intins pe iarba moale dintr-un coltisor mai retras al parcului si ne-am sarutat usor pe buze. Eu m-am cuibarit la pieptul lui inspirandui aroma si gandindu-ma la…”noi”.
-Trezeste-te printesa, este timpul sa mergi acasa.
Cand am deschis ochii era deja amurgul, iar eu se pare ca am adormit la pieptul lui Edward.
-Deja?
-Poi, daca nu vrei ca maicata sa faca vreo scena si sa te pedepseasca si sa nu te mai pot vedea…
-Ok, ok. Hai sa mergem.
Ma coduse pana la aleea din fata casei, apoi ma saruta usor pe frunte si-mi spuse usor la ureche: “Noapte buna”.