Capitolul 22

Capitolul 22 – Sarbatorile

Restul zilelor au trecut frumos, iar impreuna cu prietenii a fost si mai frumos. Eu am reusit sa-mi schimb look-ul si sa renunt la bretonul roz pe care l-am refacut blond, iar in legatura cu imbracamintea am luat-o pe varianta feminin. Edward ma sustine in tot ce fac, iar la facultate ne descurcam amandoi foarte bine, poate el mai bine ca mine, dar ma rog.
Alice este o maniaca a designului, defapt ea mi-a schimbat garderoba si nu exista o zi sa nu vina acasa, de la atelierul la care lucreaza dupa orele de curs, cu o rochie care trebuie reconditionata si sa nu stea peste noapte sa o termine. Jasper este super scufundat in carti de psihologie, dar lui ii place asa ca no comment.
Rosalie este un model in devenire superb si are deja succes dupa ce a aparut intr-o revista pentru adolescenti in care prezenta hainele de sezon. Despre Emmett nu prea am ce sa zic, el tot cu muschi si simtul umorului ramane.
Insa a venit si vacanta de sarbatori in care fiecare sarbatoreste in felul lui. Eu si Edward mergem acasa in Baia Mare unde ne vom petrece Craciunul cu ai mei, dar anul nou il vom petrece la un club di cluj impreuna cu prietenii nostrii si inca ceva vechi prieteni din liceu care au acceptat invitatia cu placere.
Alice si Jasper merg acasa la Jasper pentru acest Craciun, mai ales ca mama lui Alice pleaca impreuna cu tatal ei in Bulgaria pentru sarbatorile de iarna. Rosalie si Emmett merg la Rosalie acasa deoarece parintii lui Emmett petrec Craciunul impreuna cu viitoarea cumnata a lui Emmett, uitasem sa va spun ca Emmett are un frate mai mare cu 6 ani.
Planuri complicate, nu?
-Esti gata? Ma intreba Edward.
-O secunda si vin imediat! Tip eu din baie.
-Ce-ti ia atat?
-Vin! Si eram deja pe scari.
-In sfarsit...si rasufla ususrat.
Era ziua in care mergeam spre casa si eu nu eram gata, ca de obicei, dar am reusit sa fiu gata intr-un sfarsit.
-Ne vedem pe data de 30, da? I-am intrebat eu pe restul ca sa fiu sigura.
-Da...mi-au raspuns ei grabiti.
Am urcat in masina si nu bine am pornit ca suna mama:
-Unde esti? Intreba mama isterica.
-Buna dimineata si tie! Acuma am pornit. Am raspuns eu cat de calm am putut.
-Ok. Acuma era mai calma. Va asteptam! Pa!
-Pa! Ciudat...
-Ce-i ciudat? Intreba Edward.
-Pai telefonul primit de la mama.
-Nu sti ca ea e agitata de felul ei?
-Ai dreptate.
Dupa 2 ore de mers cu masina ajungem intr-un final la destinatie. Pe ai mei nu i-am mai vazut din septembrie. Nu este asa de mult timp, dar pentru mama conteaza. Am sunat la usa si cand a deschis mama:
-Buna! A tipat ea si a sarit la gatul meu.
-Buna! Abia mai puteam respira.
-Ce bine-mi pare ca ati venit.
-Si noua.
-Intrati.
Din bucatarie venea miros de prajituri gata coapte de mama, intotdeauna face o tona de prajituri, iar bradul era si el gata decorat in sufragerie, cu decoratiuni rosii si argintii, culorile preferate ale mamei. Lia era la computer, iar sorin pe la televizor, dar cand au auzit ca am sosit au venit si ei sa vada ce mai facem.
-Iris...arati diferit. Zice mama.
-Mersi...cred.
-Unde este bretonul tau roz? Si wow, tocuri, nu-mi vine sa cred!
-Am renuntat la el si imi plac pantofii cu toc mai nou.
-Imi place.
-Mersi.
-Ce faci? Ma intreba Lia in timp ce fugea in jos pe scari sarind in bratele mele.
-Am venit sa te vad pe tine. Tu?
-Eu am asteptat sa va vad pe voi. Era asa o dulce.
In urmatoarele zile am petrecut Craciunul in famile intr-un mod in care numai noi il putem petrece. Eu intotdeauna comentez la mancare, dar intr-un final o mananc de foame, Edward se bucura alaturi de noi de Craciun de zici ca ar fi apartinut familiei noastre din totdeauna nu de doar 11 luni de zile. Lia fuge prin casa si distruge tot in calea ei, dar tot ea trebuie sa curete. Mama prin bucatarie mai tot timpul, iar apoi prin casa cu noi, iar Sorin este si el prezent trup si suflet pentru a avea niste sarbatori perfecte si fericite.
Dar si dsitractia se incheie, nu?
Ei bine, eu si Edward trebuie sa placam deoarece avem de petrecut impreuna cu prietenii revelionul la Cluj.
-Imi pare rau ca plecati asa repede. Ofta mama.
-Stai linistita ca de Pasti tot aici venim.
-Ok. Sa aveti drum bun!
-Mersi mult. Pa! Ne-am pupat si am plecat.
Ajuns in masina am inceput sa discutam:
-A fost un Craciun foarte frumos. Zise Edward. Va multumesc ca ma-ti primit in familie.
-Nu fi prostut, noi te iubim ca pe unul de-al nostru. Apoi urma un sarut lung, pasional drept multumire si am pornit spre Cluj.
Ajunsi acolo ne-am intalnit cu restul si am plecat spre club pentru ultimele aranjamente. Era aproape gata, doar ca mai lipsea ceva. Alice aduse niste materiale in diferite culori pe care baietii le-am agatat de pereti in asa fel incat sa para „trendy, chic si de sezon”, cuvintele lui Alice. Rosalie a amenajat ringul de dans, iar mie mi-a ramas doar partea cu bauturile, sa ma asigur ca avem de toate.
Seara cea mare a si venit, iar noi eram deja la club sa ne intampinam „invitatii”.
Au venit o gramada de prieteni si fosti colegi. Din partea mea de prieteni au venit si niste foste colege din gimnaziu pe care nu le-am mai vazut de cativa ani.
Petrecerea s-a destins repede intr-o atmosfera de petrecere. Toata lumea facea cunostinta cu toata lumea si se simteau relativ bine.
-Este perfect. Tipa Alice ca sa se auda de muzica data la maxim.
-Stiu. Nu-mi vine sa cred ca avem atatia prieteni.
-Nu noi, ci tu. Sufletul petrecerii.
-Da! Mersi.
Asa am dansat si distrat si baut si de toate toata noaptea cu pauza pentru tipatul de anul nou si artificiile de rigoare, iar apoi pana dimineata toata lumea a dansat si distrat si baut si de toate, iar dimineata n-am mai fost buni de nimic.
Asta este viata buna.